Puah este un nume cu semnificație incertă, întâlnit în Vechiul Testament ebraic. În cartea Exodului (1:15–21), Puah este una dintre cele două moașe—împreună cu Shiphrah—care sfidează ordinul faraonului de a ucide toți pruncii evrei de parte bărbătească la naștere. Numele apare în textul masoretic ca פּוּעָה (Pūʿā), posibil legat de o rădăcină care înseamnă „a striga” sau „a străluci”, dar etimologia sa exactă rămâne greu de stabilit. În ebraică, este identic cu un cuvânt pentru „naștere” sau „scaun de naștere”, legându-l de profesia moașelor.
Etimologie și semnificație
Numele Puah derivă de la rădăcina ebraică פוע (pū‛, „a plânge” sau „a face un zgomot”), sau poate de la o rădăcină neliterară care înseamnă „a vorbi”. Unii savanți îl leagă de zeul canaanit al nașterii sau îl consideră o derivare a lui פועה (pu‛â), un substantiv pentru „strălucire” sau „splendoare”. În Vechiul Testament, numele este asociat în principal cu curajoasa moașă din Exod. O formă variantă apare în Pu'a în ebraica biblică.
Narațiunea biblică și semnificația
Conform narațiunii din Exod, faraonul a poruncit celor două moașe numite—Shiphrah și Puah—să ucidă orice fiu evreu pe care îl moșeau, dar „moașele s-au temut de Dumnezeu; n-au făcut cum le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pruncii în viață” (Exod 1:17). Când au fost întrebate, au explicat că femeile evreice erau „viguroase” și nășteau repede, înainte ca moașele să poată ajunge. Datorită neascultării lor, Dumnezeu „a făcut bine moașelor; și poporul s-a înmulțit și a devenit foarte puternic” (Exod 1:20). Textul mai notează că Dumnezeu „le-a făcut case”, adică le-a întemeiat familiile, dându-le urmași proprii. Povestea subliniază tema minciunii pentru dreptate sau a nesupunerii civice, iar ambele moașe sunt văzute ca figuri eroice în tradițiile evreiască, creștină și islamică.
Purtători notabili și moștenire culturală
Nu există purtători istorici proeminenți ai numelui Puah în afara textului biblic. Numele apare în principal în contexte religioase, printre creștini și evrei, și ca nume rar de botez în Israelul de astăzi. Forma sa aproape identică masculină apare în Biblia ebraică ca nume al unui personaj din perioada Judecătorilor: un fiu al lui Ismael (mai târziu transferat lui Beniamin) în 1 Cronici. Comentatorul evreu medieval Rashi oferă o etimologie „parvulole” (mic), derivându-l dintr-un înrudit din Exod, deși cercetarea internă îl celebrează.
Nume înrudite
Cel mai strâns înrudit nume este Shiphrah, cealaltă moașă din Exod 1. Numele Shiphrah înseamnă „frumoasă” (din ebraicul שפר). Alte variante includ ebraica biblică Pu'a. Numele Pu'el apare ca variantă în unele genealogii, dar prin serii derivative similare — comparați Psalmul sau Mar.
Informații esențiale
- Genul predominant: F
- Semnificație incertă; posibil „strigăt” sau „strălucire”
- Utilizare națională: Biblia engleză (și ebraica biblică prin transcriere)
- Contexte religioase mai largi cuprinse de lecționare anuale festive relevante pentru nașterile masculine în secolele târzii, contextualizare adesea prin moșit.”