Salathiel

Salathiel este o transliterare greacă a numelui ebraic Shealtiel, folosită în Septuaginta greacă koine și adoptată în unele traduceri ale Bibliei în engleză, inclusiv în versiunea King James. Este forma greacă a lui Shealtiel, însemnând același nume redat printr-o lentilă lingvistică diferită.

Etimologie

Numele ebraic Shealtiel (שְׁאַלְתִּיאֵל) înseamnă „L-am cerut lui Dumnezeu” în ebraică, derivat de la rădăcinile (shaʾal) însemnând „a cere” și (ʾel) însemnând „Dumnezeu”. Această etimologie reflectă o practică biblică comună de denumire: recunoașterea faptului că copilul era un copil al rugăciunii, un răspuns la cererea părinților către Dumnezeu pentru urmași. Traducătorii Septuagintei, care lucrau în secolul al III-lea î.Hr., au redat acest nume ca Salathiel (greacă koine: Σαλαθιηλ, Salăthiēl), păstrând sunetele esențiale, adaptându-le însă fonologiei grecești. Forma latină înrudită este Salathiel, o variantă ortografică cu aspirație.

Personaje biblice

În Vechiul Testament, Salathiel apare ca fiul lui Ieconia (numit și Ieconia), regele Iudeii, conform 1 Cronici 3:17-18. Ieconia (cunoscut și ca Ioiachin) a domnit pentru scurt timp la Ierusalim în jurul anului 597 î.Hr., înainte de a fi detronat și deportat la Babilon de Nebucadnețar al II-lea. După acest prim asediu, familia regală și mulți nobili au fost duși în exil; Ieconia a fost întemnițat, iar fiul său, Shealtiel, a devenit al doilea exilarh (rege în exil) al regatului pe jumătate distrus (2 Regi 24:8-16). În Noul Testament, Salathiel este menționat în genealogia lui Isus din Matei 1:12, unde apare ca fiu al lui Ieconia și tată al lui Zorobabel, o linie trasată prin fiul regelui David, Solomon.

Utilizare în traduceri

Versiunea King James a Bibliei folosește Salathiel atât în Vechiul, cât și în Noul Testament (de exemplu, 1 Cronici 3:17; Matei 1:12), în timp ce Bibliile engleze moderne, precum New International Version, preferă deseori forma ebraică Shealtiel. Această sistematicitate este tipică: traducerile de astăzi folosesc transliterări directe ale ebraicului acolo unde claritatea o permite, dar versiunile mai vechi preferau formele grecești găsite în Septuaginta. Utilizarea în Biblia greacă este originea utilizării numelui în creștinismul occidental, deși nu s-a răspândit niciodată; în afară de referințele biblice, purtătorii sunt extrem de rari după antichitate. Prin comparație, numele înrudit She'alti'el apare în contexte biblice ebraice în variante de transliterare.

• Semnificație: „L-am cerut lui Dumnezeu” (din ebraica shaʾal, „a cere” + El, „Dumnezeu”)
• Origine: Formă greacă a ebraicului Shealtiel
• Tip: Prenume, puternic biblic
• Regiuni de utilizare: Biblia în engleză, Biblia în greacă; utilizare minoră, preponderent istorică