Shealtiel

Shealtiel este un nume masculin de origine ebraică, însemnând „L-am rugat pe Dumnezeu”, provenind de la rădăcinile שָׁאַל (shaʾal) „a cere” și אֵל (ʾel) „Dumnezeu". Acest nume teofor reflectă recunoștința pentru un copil primit ca răspuns la rugăciune.

Context biblic

Conform Vechiului Testament, Shealtiel (ebraică: שְׁאַלְתִּיאֵל, Šəʾaltīʾēl) este prezentat ca fiul regelui Ieconia (cunoscut și ca Ioiachin) al lui Iuda, așa cum este consemnat în 1 Cronici 3:17–18. Este menționat și în Evanghelia după Matei 1:12 ca strămoș al lui Isus Hristos în genealogia prin Iosif. După asediul babilonian al Ierusalimului în anul 597 î.Hr., Ieconia, Shealtiel și mulți iudei au fost exilați în Babilon. În timpul acestei captivități, Shealtiel a fost considerat al doilea Exilarch (rege în exil), succedându-i tatălui său.

Variante ale numelui

Shealtiel apare sub mai multe forme în diferite limbi. În greaca koine, este transcris ca Σαλαθιηλ (Salathiel), iar în latina biblică ca Salathihel. Ebraica biblică originală este She'alti'el. Aceste variante au același sens fundamental și se referă la aceeași figură istorică și genealogică.

Semnificație culturală și religioasă

Ca strămoș al lui Isus în genealogia după Matei, Shealtiel ocupă un loc în tradiția creștină. Numele este rar în uzul modern, dar persistă în contexte religioase. Înțelesul său – „L-am rugat pe Dumnezeu” – este o formulă comună în convențiile de numire ebraice, exprimând dependența de providența divină.

• Înțeles: „L-am rugat pe Dumnezeu”
• Origine: ebraică
• Tip: prenume
• Regiuni de folosire: Biblia engleză, ebraica biblică
• Nume asociate: Salathiel, She'alti'el, Salathihel