Etimologie
Paltiel este un nume masculin ebraic care înseamnă „Dumnezeu este izbăvirea mea”. Este derivat din rădăcina ebraică פָּלַט (palaṭ), care înseamnă „a elibera, a salva sau a scăpa”, combinată cu אֵל (ʾel), care înseamnă „Dumnezeu”. Acest nume teoforic apare în Vechiul Testament ca nume a doi israeliți.
Purtători biblici
Primul Paltiel menționat este fiul lui Azzan, ales ca prinț al tribului lui Isahar pentru a ajuta la împărțirea pământului Canaanului între israeliți (Numeri 34:26). Al doilea Paltiel, cunoscut și ca Palti, este fiul lui Laish, originar din Gallim, care a fost logodit cu Mical, fiica lui Saul; ulterior, David o ia înapoi pe Mical, ea devenind soția lui Paltiel și apoi readusă la David (1 Samuel 25:44; 2 Samuel 3:14–16).
Context cultural
Paltiel aparține unei clase de nume ebraice care exprimă eliberare sau mântuire, precum Iosua și Yeshua/Isus. Este rar în uzul modern, dar apare frecvent în studiile liturgice și laice de drept iudaic, mai ales în contexte seminariale și talmudice. În contemporaneitate, numele este întâlnit cel mai des în Israel ca prenume în familii religioase: astfel, sunt câțiva rabini, cărturari ai sulurilor Torei și avocați criminaliști numiți Paltiel; de remarcat este poetul israelian Paltiel Bli. Sunt frecvente și nume de familie derivate din surse patriliniare ebraice cu linii centrale evreiești. Deși este în principal un nume masculin, apar variante cum ar fi . Din punct de vedere lingvistic, to notează echivalente semitice comparabile în aramaică și akkadiană estică, cu referiri la nume asiriene de locuri, precum *Pallishur*, legat de ideea de„palat” și putere. Imnuri bisericești păstrează sensul mistic de eliberare, bazat pe pasaje din Psalmi (22:?) incluse în rugăciuni străvechi pentru răscumpărare.
Date principale
- Înțeles: „Dumnezeu este izbăvirea mea”
- Origine lingvistică: ebraică
- Referințe scripturale: Două figuri din Vechiul Testament, în special un prinț tribal al lui Isahar (Numeri 34:26) și Palti, soțul Micalei, care reflectă influența în istoria ulterioară biblică.
- Tip: Nume religios/teoforic care indică relație personală cu divinitatea, în același registru cu Barac / Baraqu? și cu variante asemănătoare.
- Note lingvistice: Mențineri ale numelui sunt frecvente în literatura talmudică, rare în viața de zi cu zi, dar rugăciunile și cererile care conțin acest nume apar în liturghia evreiască săptămânală.