Clytemnestra

Clytemnestra este o formă latinizată a numelui grecesc Klytaimnestra (Κλυταιμνήστρα) sau Klytaimestra (Κλυταιμήστρα). Primul element derivă din klytos (κλυτός), însemnând „faimos, nobil”. Al doilea element este disputat: dacă urmează ortografia Klytaimnestra, este legat de mnester (μνηστήρ) „pretendent, pețitor”, dând sensul „celebră pentru pretendenții săi”. Dacă ortografia mai veche este Klytaimestra, se raportează la medomai (μήδομαι) „a plănui, a intenționa”, sugerând „celebră pentru viclenia ei”. Poeziile lui Homer folosesc forma lungă Klytaimnestra, în timp ce tragicienii greci precum Eschil preferă Klytaimestra, ceea ce duce la o îndelungată dezbatere academică asupra formei și sensului originar.

Etimologie

Numele grecesc este instabil în textele timpurii. Homer folosește Klytaimnestra, care apare în Odiseea cu epitetul „femeie al cărei sfat era remarcabil”. Tragicienii, însă, au folosit Klytaimestra, posibil pentru a face jocuri de cuvinte pe baza sensului acestuia. Critica modernă încă dezbate care formă este autentică; unii susțin că tragicienii au alterat numele pentru efect dramatic.

Rol mitologic

În legenda greacă, Clytemnestra este soția lui Agamemnon, regele Micenelor, și sora vitregă a Elenei din Troia. Cu Agamemnon, este mama lui Orestes și a Electrei. În timp ce Agamemnon era plecat la războiul troian, ea a luat un amant (Egist) și a conspirat împotriva lui. La întoarcerea acestuia, l-a ucis, împreună cu prăzile sale de război, Cassandra. La scurt timp, fiul ei, Orestes, a ucis-o pe ea și pe Egist ca răzbunare.

Purtători notabili

Clytemnestra este o figură centrală în Odiseea și Iliada lui Homer (deși sumar acolo) și în mai multe tragedii: Oresteia lui Eschil, Electra lui Sofocle și Electra și Ifigenia în Aulis ale lui Euripide. Numele este rar în figurile istorice; principala sa asociere rămâne regina mitologică.

Variante

Variantele numelui includ Klytaimnestra (forma greacă directă) și Clytaemnestra (o latinizare alternativă).

• Sens: Faimoasă + pretendent (sau faimoasă + vicleană)
• Origine: Greacă
• Tip: Prenume
• Regiuni de utilizare: Literatura clasică greacă