Tarḫunz

Tarḫunz a fost zeul vremii și principala divinitate a luwienilor, un popor antic al Anatoliei în epoca bronzului și a fierului. Numele său, provenind de la Tarḫunt-, este o formă luwiană a zeului hitit Tarḫunna, ambele derivate din participiul proto-anatolian *Tṛḫu-ent- însemnând „cuceritor”, de la rădăcina proto-indo-europeană *terh₂ („a traversa, a învinge”). Această rădăcină are cognate în latinescul trans, germanul durch și englezul through. Același teonim apare în alte limbi anatoliene: carian Trquδ-, milian Trqqñt- și lician Trqqas/Trqqiz, acesta din urmă identificat cu Zeus.

Etimologie

Numele Tarḫunz reflectă tiparul anatolian larg răspândit de a numi zeul furtunii cu un termen care accentuează victoria sau dominația. Forma hitită Tarḫunna prezintă o geminare -nn-, în timp ce versiunea luwiană folosește o nazală simplă. Ambele sunt descendente lingvistice ale aceleiași forme anterioare. Cognatul lician Trqqas este atestat în special pe monede și inscripții care îl leagă de zeul grec Zeus.

Semnificație culturală și religioasă

Tarḫunz, la fel ca Tarḫunna și zeul hurit Tešub, era un zeu al furtunii și vremii. Era adesea înfățișat mânuind un trăznet, iar miturile sale includeau victorii asupra monștrilor haotici, paralele cu dragonul hitit Illuyanka. Sincretismul dintre aceste tradiții este bine documentat: panteoanele hitite, luwiene și hurite s-au contopit prin interacțiuni interculturale în Orientul Apropiat al epocii bronzului.

Țara de baștină a luwienilor se afla în sudul Anatoliei, unde inscripțiile și reliefurile rupestre îl arată pe Tarḫunz ca o divinitate supremă. Uneori a fost echivalat cu zeul semitic al furtunii Hadad și mai târziu sincretizat cu Jupiter Dolichenus în perioada romană. Răspândirea largă a cultului lui Tarḫunz atestă influența luwiană înainte de elenizarea regiunii.

Purtători notabili

Deși Tarḫunz este în principal un teonim, elementul numelui apare în nume personale în inscripțiile luwiene, precum Tuwati și Warpalawa, reflectând evlavia față de zeul războiului. Numele dinastic lician înrudit Trqqñtimala conține cognatul lician.

• Înțeles: „cuceritor, biruitor”
• Origine: luwiană (anatoliană)
• Tip: teonim (nume de zeu)
• Regiuni de utilizare: Anatolia antică (zone luwiene, liciene)
• Cognate: hitit Tarḫunna, lician Trqqas, carian Trquδ