Savitr (sanscrită: सवितृ, IAST: Savitṛ, nominativ Savitā), însemnând „trezitor, stimulator” sau „împingător, vivificator”, este un zeu solar hindus vedic, uneori identificat cu Surya, zeitatea solară propriu-zisă. În Rig Veda, cel mai vechi text vedic, Savitr este venerat ca forța divină care impulsionează și însuflețește lumea, distinct de soarele fizic: soarele dinainte de răsărit este numit Savitr, iar după răsărit este numit Sūrya.
Etimologie și origine
Numele derivă din rădăcina sanscrită √sū, care înseamnă „a îndemna, a impulsiona sau a produce”, cu sufixul -tṛ formând un substantiv de agent. În tradiția vedică, Savitr este unul dintre Āditya — descendenții zeiței primordiale Aditi — și reprezintă forța divină vivifiantă din spatele vieții și mișcării. Cuvântul a ajuns mai târziu să desemneze „soarele” însuși, deși uzul clasic diferențiază pe Savitr ca formă premergătoare răsăritului.
Semnificație mitologică
Savitr este sărbătorit în Rig Veda, în special în imnul 3.62.10, care constituie Mantra Gāyatrī (numită și Sāvitrī), una dintre cele mai sacre rugăciuni din hinduism, adresată lui Savitr:
- Om bhūr bhuvaḥ svaḥ
Tat savitur (forma lui Savitr) vareṇyaṃ
Bhargo devasya dhīmahi
Dhiyo yo naḥ pracodayāt
Acest act de rugăciune îl imploră pe Savitr să stimuleze și să lumineze intelectul. Imnul 35 („Imnul lui Savitr”) îl descrie cu ochi aurii, limbă de aur și ca dătător de viață lungă, putere trupească și urmași. Savitr este invocat la începutul fiecărui sacrificiu Soma și este considerat Regentul Nakṣatra (conacul lunar) Citrā.
Referințe notabile
Ca nume teoforic, Savitr apare rar în uzul modern, dar forma sa feminină Savitrī este numele Zeiței Sāvitrī, soția lui Brahmā; o narațiune celebră; și o eroină epică din Mahābhārata (Sāvitrī și Satyavāna).
- Înțeles: „trezitor, stimulator”
- Origine: sanscrită
- Tip: teoforic; divinitate vedică
- Regiuni de uz: hinduism
Feminine Forms
Surse: Wikipedia — Savitr