Sargon este forma biblică în limba engleză a vechiului nume akkadian Sharru-Ukin, derivat din ebraicul סַרְגּוֹן (Sargón), așa cum este consemnat în Vechiul Testament (Isaia 20:1). Elementele akkadiene originale sunt šarru însemnând „rege" și kīnu însemnând „legitim, adevărat", transmitând astfel sensul „regele este legitim".
Etimologie și context istoric
Numele a intrat în Biblia ebraică prin intermediul regelui asirian Sargon al II-lea, care a domnit în secolul al VIII-lea î.Hr. și este menționat în Isaia 20:1. Transmiterea greacă și latină a formei ebraice a standardizat ortografia Sargon, care ulterior a fost aplicată și mai faimosului conducător anterior: Sargon din Akkad, fondatorul Imperiului Akkadian în secolul al XXIV-lea î.Hr. Adoptarea ortografiei biblice pentru regele pre-biblic este o convenție modernă, asociind retroactiv cele două figuri istorice distincte sub același nume.
Sargon din Akkad (numit și Sargon cel Mare) a fost primul conducător care a unit Mesopotamia sub un imperiu centralizat, domnind tradițional între aproximativ 2334 și 2279 î.Hr. Imperiul său se întindea de la Golful Persic până la Mediterana, iar cuceririle sale au stabilit limba akkadiană ca lingua francaa. Poveștile despre nașterea sa (se spune că a fost lăsat în derivă într-un coș de papură) au influențat ulterior legende similare, inclusiv pe cea a lui Moise.
Purtători notabili în istorie
Doi regi neo-asirieni au purtat ulterior numele:
- Sargon I (cunoscut și ca Sharru-ken), un rege asirian al perioadei asiriene vechi (c. 1920–1881 î.Hr.), cunoscut din Lista regilor asirieni, dar cu puține detalii despre domnia sa.
- Sargon al II-lea (domnie 722–705 î.Hr.) a fost un monarh important al Imperiului Neo-Asirian. A cucerit Regatul Israel și a deportat populația acestuia, evenimente consemnate în Biblia ebraică (2 Regi 17:6). A fondat o nouă capitală la Dur-Sharrukin (actualul Khorsabad, Irak) și a extins controlul asirian până la granițele Egiptului.
Variante și utilizare ale numelui
Forma akkadiană originală Sharru-Ukin aparține aceleiași tradiții onomastice și este folosită în discuțiile academice despre conducătorii istorici. Varianta anglicizată Sargon rămâne cea mai comună formă în traducerile în limba engleză și istoriile populare, datorită înrădăcinării sale în tradiția biblică. Numele este clasificat ca nume masculin atât în utilizarea biblică engleză, cât și ebraică, deși numirea sa modernă este rară în afara scrierilor istorice.
Influență creștină ulterioară
Deoarece numele apare critic în profeția lui Isaia împotriva Asiriei, Sargon a fost păstrat în versiunile greacă și latină, precum și în limbile vernaculare europene ulterioare. Un număr mic de texte istorice au continuat să menționeze numele în perioadele post-clasice, deși nu a căpătat o circulație largă până în secolul al XIX-lea târziu, când interesul reînnoit al arheologilor și teologilor a condus la redescoperirea sa.
- Sens: „Regele este legitim"
- Origine: Akkadiană (prin ebraică)
- Gen: Masculin
- Zone de utilizare: Lumea anglofonă (în mare parte academică), referințe biblice
- Perioadă: Secolul al XXIV-lea î.Hr. (Sargon din Akkad), secolul al VIII-lea î.Hr. (Sargon al II-lea)