Phanuhel este o formă latină a numelui biblic Penuel, întâlnită în Noul Testament latin și reflectând probabil o transliterare diferită a originalului grec Phanouel.
Etimologie
Numele derivă din ebraicul penuel, care înseamnă „cu fața către Dumnezeu”, de la rădăcinile pana („a se întoarce către”) și el („Dumnezeu”). Apare atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, deși Phanuhel este în principal o redare vulgată.
Context biblic
În Biblia ebraică, Penuel este un loc (locul luptei lui Iacob cu o ființă divină, Geneza 32:30–31) și un nume personal din tribul lui Iuda (1 Cronici 4:24). În Noul Testament latin, numele apare pentru tatăl profetesiei Ana în Luca 2:36; acest verset o descrie pe Ana ca „fiica lui Phanuhel” — o expresie redată în engleză ca „Phanuel” în unele manuscrise și traduceri.
Conform Luca 2:36: „Și era o profetesă, Ana, fiica lui Phanuhel, din tribul lui Aser.” — Vulgata latină
Forme și utilizare asociate
Phanuhel este strâns legat de grecescul Phanouel și de figura legendară iudeo-creștin-islamică Phanuel (uneori identificată cu îngerul Ramiel). Varianta Phunihel apare în unele manuscrise Vetus Latina.
- Înțeles: „Cu fața către Dumnezeu”
- Origine: Ebraică (prin Vulgata latină)
- Tip: Nume biblic propriu (masculin)
- Utilizare: Biblia latină și, indirect, în tradiția creștină