Barlaam

Barlaam este un prenume cu etimologie în cele din urmă incertă, cel mai cunoscut din legenda creștină. Numele apare în greacă Βαρλαάμ (Barlaám) în povestea bizantină a lui Barlaam și Iosafat, compusă probabil în secolul al XI-lea. Sursa imediată este latina medievală Barlaam, împrumutată din greaca bizantină. Forma greacă în sine se crede că derivă din georgiana ბალაჰვარ (balahvar), care la rândul său este urmărită până în araba بِلَوْهَر (bilawhar)—atestată din secolul al VIII-lea—și poate în cele din urmă din sanscrita भगवान् (bhagavān, însemnând „Dumnezeu”) sau पुरोहित (purohita, „preot”) printr-o formă neatestată în persana mijlocie. Așadar, lanțul de transmitere este complex, mergând din India în Persia, apoi în Georgia, Siria și în final în tradiția greacă și latină.

Etimologie și influență istorică

Nu a fost stabilită nicio rădăcină unică cu certitudine. Legenda lui Barlaam și Iosafat, care supraviețuiește în multe versiuni medievale, este recunoscută pe scară largă ca o adaptare creștină a vieții lui Buddha. În poveste, sihastrul Barlaam îl convertește la creștinism pe prințul indian Iosafat (o trimitere la Bodhisattva). Acest narațiune a fost extrem de populară în Evul Mediu, iar Barlaam a ajuns să fie venerat ca sfânt atât în bisericile ortodoxe de răsărit, cât și în cea catolică. Figurul Barlaam este de asemenea menționat ca un sihastru din secolul al III-lea—deși baza istorică este neclară—iar numele a fost purtat de doi sfinți.

Semnificație culturală și purtători

Dincolo de legendă, Barlaam apare sporadic în istoria bisericească. Purtători notabili includ pe Barlaam din Calabria (c. 1290–1348), un călugăr și erudit ortodox grec care mai târziu s-a convertit la catolicismul roman și a slujit ca episcop de Gerace. Este cunoscut pentru dezbaterile sale filozofice și teologice, în special controversa isihastă cu Grigorie Palama. Un alt nume notabil este Barlaam Sinaitul (începutul secolului al VI-lea?), un călugăr creștin din Satala în Armenia romană care a scris un comentariu la Psalmi. În lumea rusă și slavă mai largă, cognatul Varlaam (sau Varlam) este mai comun; acestea sunt forme variante folosite în rusă și alte tradiții slave răsăritene.

Utilizare astăzi

Barlaam este acum rar ca prenume, dar persistă în unele comunități religioase, în special în țări ortodoxe și în regiuni influențate de creștinismul bizantin. Este folosit uneori în onoarea sihastrului sfânt sau a figurii istorice Barlaam din Calabria. În Occident, este cel mai cunoscut ca nume istoric și literar, mai degrabă decât o alegere activă pentru copii.

• Origine: Necunoscută; posibil din sanscrită, prin arabă și georgiană.
• Semnificație: Incertă; probabil „Dumnezeu” sau „preot” dacă originea este sanscrită.
• Tip: Nume religios din legenda creștină.
• Utilizare: iudeo-creștin-islamică, în principal ortodoxă răsăriteană.
• Forme înrudite: Varlaam (rusă), Varlam (rusă).