Sulpicia este un prenume feminin de origine romană. Este forma feminină a numelui de familie roman Sulpicius, un nomen patrician care a produs mai mulți consuli în epoca republicană și a fost purtat ulterior de câțiva sfinți, inclusiv un episcop din secolul al VII-lea de la Bourges. Numele de bază Sulpicius nu are un înțeles cert.
Purtători Notabili
Cel mai faimos purtător este poeta Sulpicia cea Bătrână (fl. secolul I î.Hr.), una dintre puținele poetice din Roma antică a căror operă a supraviețuit. Se crede că a scris șase poeme elegiace scurte (aproximativ 40 de versuri în total) păstrate acum în Corpus Tibullianum (poemele 3.13–18). Identitatea sa este incertă; este posibil să fi fost nepoata prietenului lui Cicero, Servius Sulpicius Rufus, și nepoata lui Marcus Valerius Messalla Corvinus, un patron literar care l-a sprijinit pe Ovidiu. O omonimă mai târzie, adesea numită Sulpicia cea Tânără, a trăit sub împăratul Domițian; niciunul dintre versurile ei nu a supraviețuit.
Semnificație Culturală
Sulpicia este singura voce feminină printre elegiacii auguști. Poemele supraviețuitoare sunt poeme de dragoste adresate unui bărbat pe care ea îl numește Cerinthus — probabil un pseudonim. Considerate a fi autobiografice, ele oferă o perspectivă feminină rară asupra iubirii și dorinței în literatura romană. Numele reapare și în epigrafia romană pe inscripții care atestă utilizarea sa printre femeile din clasa patriciană.
- Semnificație: Forma feminină a numelui de familie Sulpicius
- Origine: Romană
- Utilizare: Roma antică, renaștere istorică
- Trăsătură: Aristocratic, literar
Surse: Wikipedia — Sulpicia