Pellehan este o figură din legenda arthuriană, cunoscut în special ca păstrător al Sfântului Graal și tatăl lui Pelles și al lui Pellinore. Numele provine probabil din galeza Beli Hen, însemnând „Beli cel Bătrân.”
Lanțul etimologic duce mai departe la Belenus, un zeu galic echivalent cu Apollo, al cărui nume ar putea proveni din rădăcini celtice însemnând „strălucitor” sau „puternic.”
Rolul în Legenda Graalului
În romanțele arthuriene, Pellehan este portretizat ca Regele Rănit al Graalului, adesea identificat cu Regele Pescăruș. Conform tradiției au Regele Pescăruș, Pellehan suferă o rană—de obicei la coapsă sau în zona inghinală—care îl lasă impotent și pământurile lui sterile. Această condiție persistă până când un cavaler prezis, de obicei Perceval sau Galahad, pune întrebarea vindecătoare. Rolul lui Pellehan subliniază teme ale fertilității, vindecării și căutării spirituale, centrale în legenda Graalului.
Semnificație Culturală și Literară
Personajul apare în texte medievale precum Proza lui Lancelot și Le Morte d'Arthur al lui Malory. El reflectă fuziunea mitologiei celtice (motivul regelui mutilat) cu simbolismul creștin. Numele Pellehan este uneori scris Pellam, iar variații precum Pellam apar în adaptări ulterioare.
Nume Conexe
Pellehan face parte dintr-o linie de nume: fiii săi Pelles și Pellinore poartă forme derivate similare. Rădăcina Beli provine de la zeul antic Belenus, conectând această figură arthuriană cu divinitatea celtică precreștină.
- Semnificație: Posibil derivat din galeza „Beli cel Bătrân”
- Origine: Legendă arthuriană; rădăcini galeze/britonice
- Utilizare: Ciclul Arthurian
Surse: Wikipedia — Fisher King