Magnhildr este un prenume feminin în limba nordică veche, predecesorul direct al numelui scandinav modern Magnhild. Este un nume compus din elementele magn „putere, forță” și hildr „luptă”, având astfel sensul de „forță în luptă” sau „luptă puternică”. Numele aparține tradiției apelativelor nordice care combină concepte marțiale și abstracte, adesea menite să evoce calități admirate în Epoca Vikingă.
Deși nu sunt înregistrați purtători medievali de seamă, numele a intrat în proeminență literară atunci când autorul norvegian Bjørnstjerne Bjørnson a folosit forma modernă Magnhild ca titlu al romanului său din 1877. Lucrarea spune povestea unei tinere femei prinse între așteptările societății și dorințele personale, iar popularitatea sa a contribuit probabil la renașterea numelui în Scandinavia secolului al XIX-lea. Astăzi, Magnhildr este de interes preponderent istoric și etimologic, fiind studiat în contextul onomasticii nordice vechi.
- Sens: „Forță în luptă” (din nordica veche magn „putere” + hildr „luptă”)
- Origine: nordică veche
- Tip: prenume feminin
- Folosire: nordică veche (istorică), ocazional în Scandinavia modernă ca Magnhild