Lehi

Etimologie

Lehi este un nume cu semnificație duală, înrădăcinat atât în Vechiul Testament, cât și în Cartea lui Mormon. În ebraică, cuvântul lechi (לְחִי) înseamnă „mandibulă”. Numele provine ca nume de loc în teritoriul lui Iuda, menționat în cartea biblică a Judecătorilor. Potrivit Judecătorilor 15:9, la Lehi, puternicul Samson, confruntat cu o mie de războinici filisteni, a apucat mandibula unui măgar și a folosit-o ca armă pentru a-i învinge singur. Locul a devenit astfel cunoscut ca Ramath-lehi, adică „dealul mandibulei”. În istoria evreiască, numele a fost adoptat și ca acronim pentru Lohamei Herut Yisrael (Luptătorii pentru Libertatea Israelului), un grup militant activ în timpul Mandatului Britanic în Palestina.

Semnificație religioasă

În Cartea lui Mormon, un text sacru al mișcării Sfinților din Zilele din Urmă, Lehi este numele unui profet care, conform narațiunii, a fugit din Ierusalim cu familia sa în jurul anului 600 î.Hr., ghidat de revelație divină. După o lungă călătorie prin sălbăticie și peste mare, el și urmașii săi s-au stabilit în Americi. El este tatăl unor figuri notabile precum Nefi și Iacov. Povestea lui Lehi este centrală în istoria de bază a Cărții lui Mormon.

Numele apare și ca nume de loc modern: Lehi este un oraș în Utah, Statele Unite, fondat în principal de pionieri mormoni în anii 1850.

Purtători notabili

• Locul biblic Lehi din Iuda antic – nu o persoană, ci un loc bine atestat.
• Lehi (profet) – figura centrală din primele capitole ale Cărții lui Mormon.
• Lehi (grup militant) – organizația evreiască clandestină activă între 1940 și 1948.

• Înțeles: Mandibulă
• Origine: Ebraică
• Tip: Nume de loc, Figură religioasă
• Utilizare: Biblic, Cartea lui Mormon, lumea anglofonă, Israel