Hróðulfr este un nume masculin din limba nordică veche format din elementele hróðr însemnând „laudă, faimă” și ulfr însemnând „lup”. Este, așadar, un cognați nordici vechi ai lui Hrodulf, un strămoș al numelor germanice continentale Rudolf și Rolf.
Etimologie
Primul element este nordicul vechi hróðr, la rândul său din proto-germanicul *hrōþiz „faimă”. Al doilea element este ulfr, din proto-germanicul *wulfaz „lup”. Numele poartă așadar conotații eroice, potrivite culturii războinice a Epocii Vikingilor. Cognații săi în anglo-saxonă este Hroðulf (sau Hrothulf), care apare în Beowulf ca nepotul trădător al regelui Hroðgar. Forma completă alfabetic extinsă Hrōðulf (semn de lungime o-macron/ð) este uneori folosită în dicționarele moderne.
Context istoric
Deși mai puțin comun decât omologul său continental Rudolf, Hróðulfr se încadrează într-o clasă de nume ditematice nordice vechi construite pe compuși marțiali. Forma sa scurtă Hrólfr (unde f este grafic datorită asimilării hród + ulf → hrolf dar pronunția istorică) a dus, prin daneză și suedeză, la Rolf, un nume exportat pe scară largă în Scandinavia. În saghele islandeze (unde variantele ortografice precum Hróðólfr sar peste d cu o poveste mai lungă?), numele indică demnitatea eroică: o linie genealogică dă aristocrați Hróðólfr, dar astăzi mai obscură.
Forme conexate
Indiferent de dezbatere, prin diverși termeni în lanț: Hróðulfr a dat naștere, notabil? Ei bine, reducerea lui Hrólfr era comună prin sincopă—ambele, dar utilizarea a dezvoltat lanțuri de linii genealogice germanice care duc la nume de familie moderne precum Rudolf, forma latinizată imortalizată în Habsburg și utilizarea modernă. Nume conexe în alte limbi includ Roelof, o contracție olandeză care păstrează aproximativ prima silabă plus sufixul, și Rodolf, versiunea italiană.
- Înțeles: „lupul faimei”
- Origine: Nordica veche
- Tip: Prefix de mască, dar tip: prenume
- Folosire: Scandinaviei antice, în principal Danemarca, Norvegia, Islanda
- Cognați: Rudolf, Rolf, Hrothulf, Roelof