Hallbjǫrg este un nume feminin din limba nordică veche, combinând elementele germanice hallr ('stâncă') și bjǫrg ('ajutor, salvare'), rezultând sensul metaforic de 'stâncă a ajutorului' sau 'protecție la fel de solidă ca piatra'.
Numele aparține bogatei tradiții onomastice a Scandinaviei precreștine, unde numele compuse exprimau adesea calități dorite sau invocau protecția divină. Elementul bjǫrg apare în multe compuse ale numelor nordice vechi (de ex. Þorbjǫrg, Arnbjǫrg) și este înrudit etimologic cu verbul bjarga 'a salva, a ajuta'. Elementul asociat hallr înseamnă 'stâncă, piatră' și transmite noțiuni de durabilitate și refugiu.
Ca majoritatea numelor scandinave precreștine, Hallbjǫrg era probabil folosit de familii cu statut social înalt. Numele apare cu moderație în inscripțiile runice păstrate și în saghele islandeze medievale. Nu există deținători istorici proeminenți atestați, dar dovezile lingvistice susțin autenticitatea sa în corpusul onomastic. Numele masculine înrudite la distanță includ Hallbjǫrn ('stâncă-urs'). Astăzi, Hallbjǫrg rămâne în principal de interes academic și este practic neatestat ca nume propriu în uzul modern.