Brittania

Brittania este o variantă ortografică a lui Britannia, numele latin antic pentru insula Marii Britanii și, prin extensie, provincia sa romană. Utilizarea sporadică ca prenume feminin englezesc datează din secolul al XVIII-lea, reflectând tendințe patriotice sau clasice în alegerea numelor. Ortografia cu doi de t (Brittania) a apărut ocazional începând cu secolele XVI–XVII, derivată din latinescul Britannia, dar influențată de ortografia engleză medievală și ulterioară.

Origine lingvistică

Numele provine din latinescul Britannia, însuși împrumutat din grecescul Prettaniké, care a dat adjectivele latine pentru Insulele Britanice. Rădăcina este de origine celtică, probabil dintr-un nume tribal *Pritani cu care britonii se auto-denumeau – posibil însemnând „cei pictați”. În ocazionale prenume sau variante de formă, Brittania funcționează ca o personificare directă sau un dublu ortografic.

Personificare

După renașterea clasică, figura reînnoită a Britanniei a personificat Britania cu un aspect maiestuos. Pe vremea romanilor, pe monedele sau efigiile britanice – elenice, ea avea alternativ o suliță, o ramură de măslin sau, revenind la reprezentările regale, aparițiile sale recognoscibile dar blinda le Britannia.

Omonime și variante

Numele înrudite includ Brittany, bazat pe același nume geografic, dar prin tradiția anglo-franceză și bretonă medievală timpurie. „Britannia” a fost creat direct ca nume feminin pentru alegoria clasică; „Brittania” funcționează ca o reprezentare ortografică engleză apărută în afara fonologiei clasice.

• Înțeles: Variantă a lui Britannia, numele roman al Britaniei
• Origine: Latină Britannia prin celtic *(Pritanī
• Tip: Prenume (feminin), nume de personificare
• Utilizare: Engleză, din secolul al XVIII-lea încoace