Yahveh

Yahveh este o variantă a numelui Yahweh, zeul național al regatelor antice israelite Israel și Iuda. Originea lui Yahweh datează din epoca bronzului târziu, fiind venerat ca zeu al furtunilor și războiului, conducând o armată cerească împotriva dușmanilor lui Israel. Numele derivă din rădăcina ebraică הָוָה (hawa), însemnând „a fi, a exista, a deveni”.

În Biblia ebraică, Dumnezeul lui Israel i se revelează lui Moise prin Tetragrama יהוה, care în mod tradițional nu este rostită din respect. În schimb, cititorii substituie Adonai sau Elohim. Pronunția originală este incertă; Yahveh este una dintre mai multe reconstituiri academice.

Context cultural și religios

Conform Wikipediei, Yahweh s-a dezvoltat probabil în cadrul panteonului canaanit mai larg, absorbind atribute de la zeități precum El, Asherah și Baal. De-a lungul timpului, a devenit central pentru monoteismul israelit, deosebind israeliții de culturile politeiste înconjurătoare. Numele este supus unor dezbateri intense, atât lingvistic, cât și teologic, comunități precum Martorii lui Iehova preferând forma englezească Iehova, în timp ce academicienii seculari folosesc adesea Yahweh.

Yahveh apare mai rar în literatura engleză ca o romanizare alternativă a Tetragramei. Are o importanță deosebită pentru cei care studiază evoluția numelor biblice și natura numelor divine în lingvistica semitică.

• Semnificație: „Cel care face să existe” (derivat din hawa—„a fi”)
• Origine: Ebraică, Levantul antic
• Tip: Variantă a lui Yahweh, nume divin
• Regiuni de utilizare: Cercetare biblică, texte în limba engleză