Zilpah este un nume biblic de origine ebraică, care apare în Vechiul Testament. Sensul său este tradițional dat ca „fragilitate” – un epitet izbitor pentru o figură care joacă un rol crucial în narațiunea patriarhală. Etimologia exactă a numelui este incertă. Forma ebraică Zīlpā poate deriva dintr-o rădăcină care înseamnă „a picura” sau „a picăta”, dar alte teorii o leagă de cuvinte pentru „doliu” sau „umbră”. Această ambiguitate evidențiază complexitatea tipică numelor semitice antice.Narațiunea biblicăÎn Cartea Genezei (29:24, 30:9–13), Zilpah este introdusă ca o slujnică dată de tatăl Leahi, Laban, fiicei sale la căsătoria ei cu Iacob. Când Lea a încetat să mai nască copii, ea i-a dat pe Zilpah lui Iacob ca soție surogat – o practică comună în Orientul Apropiat antic pentru a asigura progenitura și statutul. Zilpah a născut doi fii: Gad („noroc bun”) și Așer („fericit”), pe care Lea i-a revendicat ca ai săi. Această aranjament oglindește acțiunile Rahelei, sora și colega de soție a Leah, care și-a folosit slujnica Bilhah pentru a naște doi fii lui Iacob. Competiția: dintre surori pentru a construi gospodăria lui Iacob.Potrivit comentariului rabinic (Pirke De-Rabbi Eliezer), Zilpah și Bilhah erau de fapt fiicele lui Laban din concubine, făcându-le sore vitrege cu Leah și Rahela. Această interpretare le ridică statutul și le leagă mai strâns de linia familială. Cu toate acestea, studiile academice dominante consideră că Zilpah – la fel ca Tamar și Asenat – este probabil de origine străină, reflectând amestecul de popoare în relatarea biblică.Semnificație lingvistică și teologicăRădăcina numelui Zilpah trimite înapoi la Iacob, patriarhul al cărui nume înseamnă înlocuitor sau substituție. Iacob – familia – prin surogat – ilustrează tema recurentă a providenței. Glosa „fragilitate”, probabil referindu-se la vulnerabilitatea fizică sau existențială (vezi, în felul în care slabul naște tărie sub eudaimonion-munific, după aceasta triburile care descind din Iacob). În timp ce unele traduceri: (Selah-Prisc-Recept) citesc vocalizări – ea ca forță.În ceea ce privește doar gramatica, conform datelor etimologice; cu femininurile ebraice biblice care modifică frecvent forma masculină – variații precum Zilpa în spaniola biblică, Silpa în germana biblică, sau Zelpha în latina biblică au apărut în traduceri, minim tipic transli.Percepție istorică Mimesis —Surse: În sine). Forma: apare în greaca veche etc. instanță Ierusalim T; Ei din astfel: în timp ce.” că: afară relatarea lui Zilpah fiind sclavă la care statutul ea văzută și ca arhetip, ea, în mod clar, matriarh — figură care construiește;Sens: „fragilitate” (din ebraică).Origine: Vechiul TestamentTip: Nume biblic; slujnică.Regiune: Patrimoniu cultural iudeo-creștin; utilizare rară în engleza modernă.