Viola este un nume feminin care înseamnă „violet” în latină, derivat din cuvântul latin clasic pentru floare. Numele este folosit în mai multe limbi europene, inclusiv cehă, daneză, engleză, finlandeză, germană, maghiară, italiană, slovacă și suedeză. A crescut în popularitate după ce William Shakespeare l-a folosit pentru protagonista comediei sale A douăsprezecea noapte (1602), unde Viola este supraviețuitoarea unui naufragiu care se deghizează într-un bărbat pe nume Cesario și se îndrăgostește de Ducele Orsino.EtimologieViola provine direct din latinescul viola care înseamnă „violet”. Este înrudit cu cuvântul englezesc modern Violet, care se referă și la floare. În maghiară, formele echivalente sunt Ibolya și Violetta, în timp ce în italiană, numele Violetta este adesea folosit ca diminutiv. Alte variante lingvistice includ spaniola Violeta, albaneza Vjollca, franceza Violaine și Violette, și poloneza Wiola sau Wioleta.Personalități notabilePortretizarea lui Shakespeare în A douăsprezecea noapte a dat numelui proeminență literară. Cu toate acestea, numele apare și în alte contexte notabile: Viola este instrumentul cu coarde eponim, deși legătura este etimologic întâmplătoare. Printre purtătorii reali se numără actrița și cântăreața de origine maghiară Viola (născută în 1936), cunoscută pentru filme precum The Innocent (1976), precum și actrița poloneză Viola Uścinowska.Semnificație culturalăFloarea violetă a fost asociată istoric cu modestia, loialitatea și dragostea în floriografia occidentală. Prin urmare, numele evocă adesea aceste calități blânde. În secolul al XIII-lea, Viola da gamba (ulterior adoptată pentru consorturi) a întărit conotația muzicală a numelui, deși instrumentul precede utilizarea pe scară largă a numelui. Culoarea violetă a fost asociată cu regalitatea.Înțeles: „violet”Origine: Latină, prin cuvântul violaTip: Nume femininRegiuni de utilizare: La nivel european, în special engleză, italiană, germană, scandinavă, slavă