Vilhelmiina este un prenume feminin finlandez, forma finlandeză a numelui William. Acesta derivă din numele german Wilhelmina, care la rândul său este o formă feminină a lui Wilhelm, echivalentul german al lui William. Rădăcina numelui William provine din germana Willehelm, însemnând „coif al voinței”, compus din elementele willo „voință, dorință” și helm „coif, protecție”. Ca formă feminină, Vilhelmiina poartă același sens de bază al protecției determinate. Etimologie Numele Vilhelmiina a intrat în limba finlandeză prin influența suedeză și germană, unde numele masculin Vilhelm (din germanul Wilhelm) a fost feminizat ca Wilhelmina. Sufixul -iina este o adaptare finlandeză comună a terminațiilor feminine latine/germane, adesea folosit pentru a crea nume feminine corespondente. Variante ale lui Vilhelmiina apar în multe limbi europene: Vilemína în cehă, Willemina în olandeză, iar formele scurtate precum Vilma (folosit atât în finlandeză, cât și în suedeză) sunt toate cuvinte înrudite. Semnificație culturală În Finlanda, Vilhelmiina are o popularitate modestă. Potrivit statisticilor finlandeze, se situează pe locul 593 printre numele feminine, cu mai puțin de 500 de purtătoare. Aparține unui grup de nume finlandeze derivate din Vilhelmiina, inclusiv diminutive și forme hipocoristice: Helmi, Iina, Miina, Mimmi și Vilma. Numele Minna este, de asemenea, considerat uneori o formă scurtă. Aceste variante reflectă dragostea finlandezilor pentru porecle și prescurtări afectuoase. Formele masculine ale numelui sunt destul de comune în Finlanda: Vilhelm, Viljam, Viljami, Vilho, Vili și Viljo. Multe dintre acestea au o utilizare tradițională ce datează de secole, iar Vilho în special a fost popular la începutul secolului al XX-lea. Forme alternative Numele este uneori scris Wilhelmiina în înregistrările mai vechi (cu „W” influențat de germană). Forme germane înrudite includ Elma și Helma, care sunt forme scurte ale lui Wilhelmina. În suedeză, Vilma este comun, iar în Țările de Jos, Willemijn și Willemina sunt echivalente feminine. Înțeles: coif al voinței (protecție determinată) Origine: finlandez, din germanul Wilhelmina Tip: formă feminină a lui William Utilizare: Finlanda, cu variante în țările germanice și nordice Frecvență: rar (locul 593 în Finlanda)