Þjazi (de asemenea anglicizat ca Thiazi, Thjazi sau Tjasse) este o figură din mitologia nordică, probabil derivată dintr-un termen în nordică veche al cărui sens exact este incert. Este cel mai cunoscut ca jötunn (uriaș) care a răpit-o pe zeița Iðunn și merele ei magice ale tinereții. Etimologie Numele Þjazi este de origine obscură. Unii cercetători au propus legături cu cuvinte din nordica veche care înseamnă „hoț” sau „uriaș”, dar nu există un consens. Numele apare în poezia skalzică și în Edda în proză, cu diverse forme anglicizate care reflectă diferite tradiții manuscrise. Rol mitologic Conform Eddei în proză, în special secțiunea Skáldskaparmál, Þjazi a fost fiul jötunn-ului Ölvaldi și fratele lui Iði și Gangr. Este cel mai vestit pentru răpirea lui Iðunn. Povestea începe când Odin, Loki și Hœnir, călătorind prin pustietate, încearcă să gătească un bou, dar constată că acesta nu se frige. Descoperă că Þjazi, sub formă de vultur, împiedică focul să funcționeze. El oferă ajutor în schimbul unei părți din masă, dar când Loki îl lovește cu furie, Þjazi îl apucă pe Loki și zboară, eliberându-l abia după ce Loki jură să o ademenească pe Iðunn afară din Asgard. Loki își îndeplinește promisiunea spunându-i lui Iðunn că a găsit mere chiar mai minunate decât ale ei, păcălind-o să iasă din Asgard cu el. Þjazi, din nou în formă de vultur, o răpește pe Iðunn și merele ei și o duce la căminul său. Fără merele lui Iðunn, zeii încep să îmbătrânească și îl presează pe Loki să o salveze. Loki împrumută mantia de șoim a Freyei, zboară la sala lui Þjazi și transformă Iðunn într-o nucă pentru a o duce înapoi. Þjazi îl urmărește în formă de vultur, dar când intră în Asgard, zeii aprind un foc care îi arde aripile, făcându-l să cadă și să moară. Fiica lui Þjazi, Skaði, caută mai târziu răzbunare, dar zeii îi oferă în cele din urmă ispășire. Semnificație culturală Þjazi este un exemplu tipic al jötnar, ființe gigantice adesea în conflict cu Æsirii. Povestea sa subliniază teme de întinerire și ciclul tinereții, așa cum sunt întruchipate în merele lui Iðunn. Povestea este păstrată în poemul skalzic din secolul al X-lea Haustlöng și repovestită în Edda în proză a lui Snorri Sturluson (sec. al XIII-lea). În timpurile moderne, numele a fost folosit pentru caracteristici astronomice: luna Thiazzi a lui Saturn este numită după el, urmând convenția de a denumi lunile lui Saturn după uriași nordici și gali. Sens: Necunoscut Origine: Nordică veche, mitologică Tip: Nume de jötunn Epitete notabile: Cel care forțează tinerețea zeilor