Sheerah este o figură feminină din Biblia ebraică, menționată doar în 1 Cronici 7:24, unde este identificată ca fiică a lui Efraim (fiul lui Iosif). Numele ei derivă din rădăcina ebraică însemnând „rudă" sau „feminină înrudită". În mod unic, i se atribuie construirea a trei orașe: Bet-Horonul de Jos și de Sus, și Uzzen-Șeerah (cel din urmă numit după ea). Acesta este un caz rar în Vechiul Testament în care o femeie este legată direct de construirea de așezări. Conform 2 Cronici 8:5, regele Solomon a fortificat ulterior orașele Bet-Horon, dar relatarea biblică atribuie întemeierea lor inițială lui Sheerah. Cercetători precum Herbert Lockyer sugerează că ea a fost probabil o femeie de o influență și capacitate fizică considerabile, în timp ce alții notează că numirea Uzzen-Șeerah după ea indică prestigiul ei durabil în comunitate. David Frankel observă că activitățile lui Sheerah în Canaan coincid cu perioada în care toți israeliții erau presupus înrobiți în Egipt, implicând un posibil anacronism sau o alegere narativă deliberată a Cronicarului de a portretiza linia lui Efraim ca activă în Canaan înainte de Exod. Semnificație culturală Deși Sheerah este o figură minoră în narațiunea biblică, a atras atenția în lecturile teologice feministe pentru reprezentarea sa ca o constructoare independentă și ingenioasă. Formele variante ale numelui ei includ Sherah (o variantă ortografică în unele traduceri). În Septuaginta și alte versiuni antice, numele apare ca Seera (greacă biblică) sau She'era (o transliterație mai precisă a ebraicului). Narațiunea ei este umbrită de rudele ei masculine mai celebre, dar povestea ei rămâne un exemplu singular de autoritate feminină în istoria biblică a Israelului. Înțeles: „rudă" Origine: ebraică Tip: prenume (feminin) Regiuni de utilizare: ebraică biblică, traduceri biblice în engleză