Ruh (transliterat și ca Ruh) este un nume masculin arab care înseamnă „spirit”. Conceptul de rūḥ (spirit) are o semnificație profundă în Islam, fiind menționat de douăzeci și una de ori în Coran. În teologia islamică, spiritul este înțeles ca provenind din porunca lui Dumnezeu și acționează ca un agent al acțiunii sau comunicării divine.Etimologie și context coranicCuvântul arab rūḥ (روح) apare în diverse contexte în Coran. Se referă la Duhul Sfânt (al-rūḥ al-qudus), înțeles în mod obișnuit ca arhanghelul Gabriel, și la Duhul Credincios (ar-rūḥ al-amin), o altă referire la Gabriel. Coranul vorbește și despre propriul spirit al lui Dumnezeu („Spiritul Meu/Său”), care a fost suflat în Adam, dăruindu-i viață (Coranul 15:29, 32:9, 38:72). Majoritatea comentatorilor interpretează aceasta figurativ ca puterea lui Dumnezeu și un mijloc de a-l onora pe Adam, în timp ce unii adoptă o viziune mai literală. Acest spirit părăsește corpul uman la moarte și continuă să existe în viața de apoi.Purtători notabiliUnul dintre cei mai notabili purtători istorici ai acestui nume este Ruh al-Amin, un epitet al arhanghelului Gabriel în tradiția islamică. Numele Ruh în sine nu este comun, dar este folosit în regiunile vorbitoare de arabă, reflectând adesea semnificația religioasă. Poate apărea ca prenume sau ca parte a numelor compuse precum Abd al-Ruh (Slujitorul Spiritului).Semnificație culturală și lingvisticăNumele Ruh încapsulează credința islamică centrală în spirit ca o creație divină, care face legătura între lumea materială și cea spirituală. Utilizarea sa în practicile de denumire evidențiază importanța conceptelor religioase în onomastica arabă.Înțeles: SpiritOrigine: ArabăTip: Prenume masculinRegiuni de utilizare: Comunități musulmane vorbitoare de arabă