Quintilius este o variantă ortografică a numelui de familie latin Quinctilius, care a aparținut patricienei romane antice gens Quinctilia (scrisă și Quintilia). Numele este un patronimic derivat de la praenomen comun Quintus, însemnând „al cincilea” în latină. Rădăcina Quintus, inițial scrisă Quinctus, era dată celui de-al cincilea copil sau unui copil născut în luna a cincea. Forma dublă Quinctilius/Quintilius reflectă o fluctuație a ortografiei latine, cea din urmă devenind comună în epoca imperială. Etimologie și Context Istoric Gens Quinctilia pretindea descendență din perioada cea mai veche a Republicii Romane, totuși membrii săi au deținut consulatul doar o singură dată în timpul Republicii: Sextus Quinctilius în anul 453 î.Hr. În rest, familia a dat praetori și alți magistrați, dar nu a mai ajuns niciodată la cea mai înaltă funcție timp de peste patru secole. Numele este unul dintre cele derivate de la aceeași rădăcină ca Quintus; un altul este Quinctia. În mod similar, numele sabin Pompo, echivalent cu Quintus in limba oscă, a dat naștere gentes Pompilia și Pomponia. Printre purtătorii notabili ai numelui Quintilius se numără Publius Quintilius Varus, un general roman învins celebru în Bătălia din Pădurea Teutoburgică (9 d.Hr.). Numele său complet este uneori scris cu un singur „i” — Quintilius — în loc de Quinctilius, ilustrând utilizarea interschimbabilă. Semnificație: „al cincilea” în latină Origine: Roman, derivat din praenomen Quintus Tip: Nume de familie patronimic (nomen), folosit și ca prenume Regiuni de utilizare: Roma antică