Quintilianus este un cognomen latin, derivat de la numele de familie Quinctilius. Reprezintă o variantă a lui Quinctilianus, care la rândul său derivă de la Quinctilius, ducându-se în cele din urmă la praenomenul roman Quintus (inițial Quinctus). Numele înseamnă literal „referitor la Quintilius”, cu sufixul -ānus indicând apartenență sau origine. Context istoric Cognomenul Quintilianus este purtat în mod celebru de Marcus Fabius Quintilianus (c. 35 – 100 d.Hr.), un renumit retor și educator roman, cunoscut în limba română simplu ca Quintilian. Opera sa principală, Institutio Oratoria, rămâne o piatră de temelie a teoriei retorice antice. Numele reflectă tradiția romană de a adopta nume de familie bazate pe nomenul unui strămoș patern. Detalii gramaticale Lingvistic, Quin(ct)ilianus este un adjectiv de declinarea I/II, cu femininul Quīntiliāna și neutrul Quīntiliānum. Ca și cognomen, a fost folosit de membrii gens Fabia, inclusiv de Quintilian și posibil de alți rudei în secolul I d.Hr. Numele ilustrează practica onomastică romană obișnuită de a crea derivate adjectivale de la un nomen, cum ar fi de la Quinctilius la Quinctilianus. Semnificație: Variantă a lui Quinctilianus; „al lui Quintilius” Origine: Latin (roman) Tip: Cognomen (nume de familie ereditar) Regiuni: Roma antică Purtător notabil: Marcus Fabius Quintilianus