Purushottama este un epitet sanscrit care înseamnă „cel mai înalt om” sau „ființa supremă”, derivat din puruṣa („om”) și uttama („cel mai înalt”). În hinduism, este folosit în principal ca nume pentru zeul Vishnu și avatarurile sale Krishna și Rama.EtimologieCompusul Purushottama este format din rădăcinile sanscrite puruṣa, care se referă la ființa cosmică sau sufletul, și uttama, care înseamnă „suprem” sau „cel mai înalt”. Acesta semnifică realitatea ultimă, transcendând atât lumea materială distructibilă (prakriti), cât și sinele indestructibil (atman).Semnificație religioasăPurushottama apare ca cel de-al 24-lea nume în Vishnu Sahasranama, o litanie de o mie de nume ale lui Vishnu găsită în Mahabharata. Vaishnavismul îl consideră pe Vishnu ca zeul suprem, iar acest epitet subliniază rolul său de eliberator și sursă a moksha. Krishna, ca avatar, este cunoscut prin varianta Leela Purushottama pentru a evidenția actele sale divine jucăușe, în timp ce Rama este numit Maryada Purushottama, subliniind conduita sa ideală. În Bhagavad Gita (capitolul 15), Krishna se identifică ca Purushottama deasupra existențelor perisabile și imperisabile.UtilizareNumele Purushottama și forma sa mai scurtă Purushottam sunt folosite ca prenume în India, în special în regiunile vorbitoare de marathi. Ca un compus sanscrit, apare în texte istorice și este uneori adoptat ca nume de familie.Sens: „Cel mai înalt om” sau „ființa supremă”Origine: SanscrităTip: Epitet religios, folosit în principal pentru VishnuRegiuni de utilizare: India, în special Maharashtra