Pontus este o formă latinizată a grecescului Πόντος (Pontos), însemnând „mare”. În mitologia greacă, Pontus a fost un zeu primordial al mării, fiu al Gaiei (Pământul). Era considerat o personificare a mării, în special a Mediteranei, și este uneori reprezentat ca un om încadrat, cu barbă, care iese din ocean. Pontus este unul dintre numeroșii descendenți ai zeiței Pământului, fără intervenție divină din partea vreunui zeu masculin.Etimologie și context istoricNumele Pontus provine din cuvântul grecesc πόντος (pontos), însemnând „mare” sau „mare deschisă”. Are o rădăcină comună cu cuvântul latin 'pons' (pod), deoarece marea era adesea văzută ca un corp de legătură. În geografia greacă antică, Pontus s-a referit ulterior la o regiune de pe coasta de sud a Mării Negre, care a intrat sub stăpânire romană și a fost cunoscută ca Regatul Pontului. Numele regiunii este legat de conceptul mitic al mării.MitologieConform „Theogoniei” lui Hesiod, Pontus s-a născut din Gaia partenogenetic (fără tată). Mai târziu, a fost tatăl mai multor zeități împreună cu Gaia, inclusiv Nereus, Thaumas, Phorcys, Ceto și Eurybia. Împreună, au personificat diverse aspecte ale mării, cum ar fi calitățile sale blânde (Nereus), periculoase (Phorcys) și ascunse (Ceto). Numele său subliniază marea ca forță primară, creatoare.Pur(tători) notabiliSfântul Pontus este un sfânt creștin venerat regional, deși istoricitatea sa este incertă.Pontus de Tyard (1521–1605) a fost un poet francez și membru al școlii Pléiade.VarianteNumele înrudite includ forma originală grecească Pontos, care păstrează transcrierea directă.Informații esențialeSemnificație: MareOrigine: Greacă (mitologică)Utilizare: Pontus este folosit în principal în țările scandinave (Suedia, Norvegia) ca prenume, deși rar.Tip: Nume de zeitate primordială.