Polyphonte este un personaj din mitologia greacă al cărui nume înseamnă „ucigașa multora”, derivat din elementele grecești πολύς (polys) care înseamnă „mult” și φόνος (phonos) care înseamnă „omor, măcel”.MitologieMitul Polyphonte este păstrat în principal în Metamorfozele lui Antoninus Liberalis, care citează lucrarea pierdută a lui Boeus, Originea păsărilor. Potrivit poveștii, Polyphonte era fiica lui Hipponous și Thrassa; prin mama sa, era nepoata zeului războiului Ares și a Tereinei, o fiică a zeului-râu Strymon.Dorind să rămână virgină, Polyphonte a fugit în munți pentru a deveni însoțitoarea zeiței Artemis, disprețuind astfel onorurile Afroditei, zeița iubirii și a procreației. Aceasta a înfuriat-o pe Afrodita, care a considerat decizia Polyphontei drept o insultă personală și i-a impus o pedeapsă sumbră: a lovit-o pe Polyphonte cu o poftă bestială. Polyphonte, înnebunită de dorință, s-a împerecheat cu un urs, având ca rezultat doi fii monstruoși. În cele din urmă, Zeus sau Hermes au intervenit, în timp ce Artemis a provocat animalele sălbatice să o atace pe Polyphonte și pe fiii ei. Lanțul de evenimente a dus la transformarea Polyphontei într-o strigă—o pasăre de rău augur asemănătoare unei bufnițe, cu un țipăt nocturn strident—în timp ce fiii ei au devenit grifoni sau vulturi, în funcție de versiune.Etimologie și SemnificațieNumele Polyphonte înseamnă etimologic „cea care ucide mulți”, reflectând arcul violent și tragic al poveștii sale. Se aliniază puternic cu teme ale distrugerii, metamorfozei, ornitomanției (faptul că numele său apare în lexice bizantine asociat cu folclorul păsărilor cunoscut din Aristofan). Polyphonte ilustrează cum se intersectează denumirea și mitologia antică: suferința infuzată de zei pentru a elimina pericolul, simbolizată prin sterilitate bestială transformată în țipete împotriva lunii.Deși numele Polyphonte supraviețuiește mai degrabă ca un artefact mitologic decât ca un nume propriu viu, semnificația sa întunecată și dureroasă, precum și legătura cu transformarea, continuă să intereseze cercetătorii clasici care explorează figuri neglijate. De asemenea, prezintă modele paralele demne de remarcat: scolastul o descrie devenită αίγίπους, totuși atrage Ares și Thracia strânse în stări legate de blestem, arătând cum era influența făpturilor folosite între semidofirmarea poveștilor zoologice antice.RezumatSemnificație: „Ucigașa multora” (din greaca πολύς „mult” + φόνος „omor”)Origine: Mitologie greacăTip: Figură mitologică femininăRegiune: Grecia anticăVariante cunoscute: Niciuna direct supraviețuitoare în onomastică; derivate legate de strigă, speculate