Pan este un nume de origine greacă antică, cel mai faimos purtat de zeul rustic al păstorilor, turmelor și naturii sălbatice din mitologia greacă. Numele se crede că provine din rădăcina indo-europeană *peh-, cu sensul de „păstor” sau „a proteja”, ceea ce se potrivește cu rolul lui Pan de paznic al pășunilor și turmelor. În interpretări ulterioare, numele său a fost uneori asociat cu cuvântul grec pân care înseamnă „totul”, posibil din cauza prezenței sale universale în natură. Figură mitologică În mitologie, Pan este înfățișat ca o ființă jumătate om, jumătate țap, cu coarne, urechi ascuțite și picioare de țap, cântând adesea la nai. Era un însoțitor al nimfelor și un zeu al sălbăticiei, cunoscut pentru natura sa lascivă și răutăcioasă. Domeniul său includea Arcadia, o regiune muntoasă a Greciei. Pan era, de asemenea, o divinitate a fricii bruște și iraționale, dând naștere cuvântului „panică”. Potrivit unor relatări, el este fiul lui Hermes și al unei nimfe muritoare. Purtători notabili Pan m servește ca gen taxonomic pentru cimpanzei și bonobo (Pan troglodytes și Pan paniscus), stabilit în 1816 de Lorenz Oken în Lehrbuch der Naturgeschichte (conform Wiktionary). Într-o utilizare mai puțin oficială, dar notabilă, numele Pan apare în diverse lucrări fictive, precum Peter Pan (din romanul lui J.M. Barrie), faunul Tumnus din seria Narnia a lui C.S. Lewis și Pan în romanul din 1923 Peter Pan. Semnificație culturală Figura lui Pan a avut un impact durabil asupra artei și literaturii occidentale, apărând în operele lui Ovidiu, Milton și Shelley, printre alții. Asocierea sa cu natura și sălbăticia l-a făcut un simbol al vieții necivilizate, adesea contrastată cu urbanitatea și intelectul. Semnificație: Păstor, a proteja (din rădăcina indo-europeană *peh-) Origine: Mitologia greacă Tip: Nume de zeu, de asemenea gen taxonomic Regiuni de utilizare: Grecia, de asemenea folosit în ficțiunea modernă