Longinus este numele atribuit în tradiția creștină soldatului roman care, potrivit Evangheliei după Ioan, a străpuns coasta lui Isus cu o suliță în timpul Răstignirii. Numele provine din latinescul longus, care înseamnă „lung”, și funcționa ca cognomen roman — un al treilea nume, de obicei descriptiv pentru o trăsătură fizică. În legendele care s-au dezvoltat din Evanghelia apocrifă a lui Nicodim, Sfântul Longinus este descris ca un centurion orb sau cu vedere slabă care a fost vindecat de sângele și apa ce au curs din coasta lui Hristos și s-a convertit ulterior la creștinism, fiind mai târziu martirizat pentru credința sa.Etimologie și utilizare istoricăEtimologic, Longinus este un cognomen latin care înseamnă „lung” (din longus), desemnând probabil inițial o persoană înaltă. A fost folosit ca nume de familie în Roma antică. Răspândirea numelui dincolo de contextul roman se datorează aproape exclusiv figurii legendare a Sfântului Longinus. Cea mai veche mențiune scrisă a numelui pentru centurion apare în Evanghelia lui Nicodim, un text apocrif din primele secole ale creștinismului. Numele nu a fost niciodată comun ca nume personal în antichitatea clasică, dar a câștigat popularitate în culturile creștine unde venerarea sfinților era puternică.Purtători notabiliCel mai celebru purtător al numelui, în afara legendei, este filosoful grec Cassius Longinus (c. 213–273 d.Hr.) din secolul al III-lea, un orator și profesor neoplatonician cunoscut pentru tratatul său Despre sublim (multă vreme atribuit lui, dar acum considerat în general ca având autor incert). În Imperiul Bizantin, mai multe figuri au purtat variante ale numelui, deși acestea sunt adesea umbrite de legendele legate de Sfântul Longinus. Sfânta Lance, cunoscută și ca Lancea destinului, este venerată ca relicvă în mai multe biserici europene, iar tradiția că a fost înfiptă în coasta lui Isus a contribuit la aura de mister a lui Longinus.Semnificație culturală și religioasăLonginus este venerat ca sfânt în diverse confesiuni creștine, inclusiv în Biserica Catolică, Ortodoxă și în unele tradiții protestante. Festivalul său este sărbătorit pe 15 martie în Biserica Romano-Catolică. Ca centurionul care ar fi exclamat „Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu” (Matei 27:54), Longinus este uneori identificat cu ofițerul care supraveghea trupele la Golgota, fiind considerat astfel unul dintre primii convertiți din păgânism. Arma asociată cu el, Sfânta Lance, a fost subiectul unor legende întinse, legând-o de regi medievali precum Charlemagne. Longinus apare adesea în arta creștină înfățișat străpungând coasta lui Hristos, deși reprezentările artistice variază.Forme variante și nume înruditeO formă feminină este Longina. În poloneză, numele apare ca Longin (masculin). Alte limbi și culturi au variante precum Longinos (spaniolă) și Longerino (rar). Deși numele a căzut din uz ca nume propriu, persistă în anumite comunități creștine și ca nume de familie.Semnificație: „Lung” (lat. longus)Origine: cognomen romanTip: nume de sfântUtilizare: istoric în culturile romană și apoi creștină; rar ca nume propriu astăzi, dar standard ca nume de sfânt