Laloecen este o formă latinizată a numelui Lailoken, care apare în texte medievale galeze și latine. Originea numelui este incertă, dar referințele timpurii îl asociază cu nebunul profetic Lailoken de la curtea regelui Rhydderch Hael, o figură din tradiția britonică nordică (sec. VI–VII). Lailoken, identificat uneori cu vrăjitorul Myrddin (mai târziu Merlin), se spune că și-a pierdut mințile după ce a asistat la o bătălie.Etimologie și origineSensul de bază al lui Lailoken poate fi legat de galeza llallo ('frate, prieten'), deși această etimologie este dezbătută. Forma latină Laloecen apare în manuscrise medievale ca o transcriere a numelui. În tradiția arthuriană și galeză timpurie, Lailoken este un om sălbatic al pădurii, o temă asociată ulterior cu legenda lui Merlin.Context istoric și literarLailoken este cunoscut mai ales din materiale hagiografice legate de Sfântul Kentigern (cunoscut și ca Mungo), un misionar creștin timpuriu în Regatul Strathclyde. Potrivit tradiției, nebunul l-a întâlnit pe Kentigern (adesea consemnat ca Sfântul Kentigern) și a profețit. Numele apare și în poezia galeză, precum Cartea Roșie a lui Hergest, unde prezicătorul Myrddin este numit llallogan de sora sa Gwenddydd. Cercetătorii literari consideră în general că Lailoken este un precursor sau o sursă paralelă pentru figura lui Myrddin.Lanț etimologic și varianteLaloecen duce la Lailoken, care poate fi înrudit sau influențat de numele zeității sau eroului britonic Myrddin. Nu se cunosc purtători notabili moderni sau istorici ai numelui Laloecen în afara contextelor medievale latine.Sens: Posibil 'frate, prieten' din galeza llalloOrigine: Latină medievală, prin galeza din celtică anticăRegiuni de utilizare: Scoția și nordul Britaniei (context legendar din sec. VI–VIII)Purtători notabili: Nebunul/profetul legendar de la curtea lui Rhydderch Hael