Iqbal este un nume masculin arab care înseamnă „norocos” sau „prosper”, derivat de la rădăcina q-b-l, care transmite ideea de a se îndrepta spre ceva sau de a primi bunăstare. Numele este popular în întreaga lume musulmană, inclusiv în regiunile vorbitoare de arabă, Bangladesh, Indonezia, Malaysia, Pakistan și printre comunitățile vorbitoare de urdu. De asemenea, este folosit în Turcia ca İkbal. Etimologie și rădăcini lingvistice Numele Iqbal provine de la cuvântul arab iqbāl (إقبال), care înseamnă „bunăstare” sau „prosperitate”. Este înrudit cu verbul qabala (قبل), „a accepta” sau „a primi”, și cu substantivul qiblah (قبلة), direcția de rugăciune. În teologia islamică, numele poartă conotații de favoare divină și binecuvântare. Purtător notabil: Muhammad Iqbal Cel mai faimos purtător al acestui nume este Sir Muhammad Iqbal (1877–1938), cunoscut ca Allamah Iqbal („eruditul”). A fost poet, filozof și politician în India Britanică, fiind creditat pe scară largă ca inspirator al Mișcării pentru Pakistan. Poezia sa, scrisă în urdu și persană, este considerată printre cele mai mari ale secolului al XX-lea, punând accent pe unitatea islamică, descoperirea de sine și renașterea spirituală. Viziunea lui Iqbal asupra unui stat separat pentru musulmani a dus în cele din urmă la crearea Pakistanului. Născut în Sialkot, Punjab (acum în Pakistan), Iqbal a studiat la Scotch Mission College și Government College din Lahore, înainte de a obține un doctorat în filozofie de la Universitatea din München. A predat araba la Oriental College din Lahore și ulterior a practicat dreptul. Operele sale majore includ Asrar-e-Khudi (Secretele Sinelui) și Bang-e-Dra (Chemarea Clopotului în Marș). A fost înnobilat în 1922. Semnificație culturală În Asia de Sud și nu numai, numele Iqbal este adesea ales pentru a-l onora pe poetul-filozof sau pentru a evoca sensul de noroc și succes. Este comun printre musulmanii bengalezi, indonezieni și malaezieni. Popularitatea numelui în aceste regiuni reflectă atât atracția sa lingvistică, cât și asocierea sa cu moștenirea intelectuală a lui Iqbal. Sens: „norocos” sau „prosper” în arabă Origine: Rădăcina arabă q-b-l Tip: Prenume (masculin) Regiuni de utilizare: Arabă, Bengală, Indoneziană, Malaeziană, Urdu