Eyvǫr este un nume feminin nordic vechi care reprezintă forma istorică a numelui modern Eivor. Derivat din elementele ey (însemnând fie „noroc”, fie „insulă”) și vǫr (însemnând „vigilent” sau „prudent”), Eyvǫr sugera probabil sensul unui paznic vigilent sau al unui locuitor norocos al unei insule. Folosirea sa este asociată în principal cu epoca vikingă și Scandinavia medievală, reflectând convențiile nordice comune de denumire care combinau atribute poetice cu concepte naturale sau abstracte.