Demetrios este forma greacă antică a numelui Demetrius, precum și o transcriere alternativă a grecescului modern Dimitrios. Numele derivă de la zeița greacă Demeter 1, zeița agriculturii și fertilității, și înseamnă „dedicat lui Demeter”. A fost purtat de mai mulți regi ai Macedoniei și ai regatului Seleucid.Etimologie și utilizare anticăNumele Demetrios (Δημήτριος) era comun în Grecia antică, în special printre regalitate și nobilime. Cel mai faimos purtător antic a fost Demetrios I al Macedoniei (337–283 î.Hr.), cunoscut și ca Demetrios Poliorcetes („Asediatorul”), o figură majoră în Războaiele diadohilor după moartea lui Alexandru cel Mare. O altă figură notabilă a fost Demetrius din Phalerum (c. 350–c. 280 î.Hr.), om de stat și filosof. În mitologia greacă, numele apare și în figuri mai puțin proeminente.Demetrius în tradiția creștinăNumele a câștigat o relevanță suplimentară prin sfinții creștini timpurii, cel mai notabil fiind Sfântul Demetrius din Tesalonic, un martir din secolul al IV-lea venerat ca sfânt războinic. El este unul dintre cei mai importanți sfinți ortodocși, în special în Balcani, unde cultul său s-a răspândit larg. Alți sfinți timpurii includ pe Demetrius din Alopece.Forme moderneVariantele grecești moderne includ Dimitrios și Dimitris, iar diminutivul Dimos este comun. Numele are paralele lingvistice interlingvale: albaneză Dhimitër, bulgară Dimitar, poloneză Dymitr și rusă Dmitriy, printre altele. Forma latinizată Demetrius a fost folosită în Vulgata pentru un argintar din Faptele Apostolilor (Fapte 19:24–27).Importanță culturalăDemetrios rămâne un nume clasic în cultura greacă, simbolizând devoțiunea față de Demeter și întruchipând moștenirea antică. Este adesea folosit pentru a-l onora pe Sfântul Demetrius, a cărui sărbătoare (26 octombrie) este celebrată în țările creștin-ortodoxe.Semnificație: „dedicat zeiței Demeter”Origine: Greacă antică de la Δημήτριος, derivat din Demeter 1Tip: PrenumeRegiuni de utilizare: Grecia, țări ortodoxe răsăritene, diaspora occidentală