Cordula este un nume feminin din latina târzie care înseamnă „inimă”, derivat din latinescul cor (genitiv cordis). Potrivitagiografiei creștine, Sfânta Cordula a fost una dintre însoțitoarele Sfintei Ursula din secolul al IV-lea, o prințesă britanică legendară martirizată împreună cu 11.000 de virgine de către huni în Köln. Asocierea cu inima a făcut din acest nume un simbol al devoțiunii și sincerității. Etimologie Numele Cordula provine din cuvântul latinesc târziu cordula, un diminutiv al lui cor care înseamnă „inimă”. Rădăcina cor se regăsește în numeroase limbi romanice pentru cuvântul inimă, precum francezul cœur și italianul cuore. Varianta Sfântă Cordula apare în martirologiile medievale ca însoțitoare a Sfintei Ursula, deși caracterul ei istoric este incert. Variante și utilizare Cordula este folosită în principal în țările de limbă germană. Cel mai cunoscut diminutiv al său este Cora, care a câștigat popularitate independentă, alături de varianta sa ortografică Kora. Cora s-a răspândit prin literatură și mai târziu ca prenume în secolul al XIX-lea, în timp ce Cordula însăși rămâne mai puțin comună. Persoane notabile Sfânta Cordula a fost socotită în mod tradițional printre cele 11.000 de virgine care o însoțeau pe Sfânta Ursula. Legenda, care s-a răspândit în Evul Mediu, a inspirat reprezentări artistice și culte locale. În timpurile moderne, Cordula apare ca prenume în Germania, Austria și Elveția, uneori ales pentru rezonanța sa tradițională și ecleziastică. Semnificație culturală Numele exemplifică practicile de numire creștină timpurie care se bazau pe virtuți abstracte sau obiecte simbolice, mai degrabă decât pe figuri mitologice. Înțelesul său, „inimă”, se leagă de conceptul de credință din inimă. Denumirea botanică Cordula a fost folosită pentru papucii doamnei însă, dar a fost în mare parte înlocuită de Paphiopedilum. Înțeles: „inimă” Origine: Latina târzie, din cor Tip: Prenume Utilizare: Germană, creștină