Bonaccorso este un nume medieval italienesc, folosit și astăzi atât ca prenume, cât și ca nume de familie. Etimologia sa combină bono (sau buon) care înseamnă „bun” cu accorso, un participiu trecut care înseamnă „grabă, zor, ajutor” (literal „se grăbește să ajute”). Astfel, numele poartă un sens optimist, virtuos: aproximativ „cel care se grăbește să facă bine” sau „ajutor bun”. Utilizare istorică Numele era deosebit de comun în Toscana, mai ales în Florența și Siena, în secolele XIII–XIV. Mai mulți indivizi numiți Bonaccorso apar în cronicile medievale, cum ar fi banca florentină condusă de familia Peruzzi care angaja un Bonaccorso, sau poetul Bonaccorso di Montepulciano citat în operele lui Dante. Nume de familie și prevalență Ca patronim, prenumele a dat naștere numelui de familie Bonaccorsi, un nume italienesc tipic, întâlnit mai ales în centrul și nordul Italiei. Astăzi, deși mai puțin comun ca prenume, ocazional se mai folosește și apare mai ales ca nume de familie. Sens: „Ajutor bun” (din bono „bun” + accorso „care s-a grăbit să ajute”) Origine/Tip: Prenume italienesc, ulterior nume de familie Regiuni principale: Toscana, Lombardia, Emilia-Romagna