Berhta este forma germană veche a numelui Bertha, un nume derivat din elementul germanic berht (în germana veche beraht), care înseamnă „strălucitor”. Acest element provine din proto-germanicul *berhtaz și apare în multe nume germanice. Etimologie și context istoric Numele Berhta, ca și variantele sale ulterioare, a fost inițial o formă scurtă a unor nume germanice mai lungi care conțineau elementul „strălucitor”. A fost purtat de câțiva sfinți timpurii, inclusiv o prințesă francă din secolul al VI-lea care l-a convertit pe regele Æþelbeorht de Kent. O altă purtătoare notabilă a fost mama lui Carol cel Mare, cunoscută și sub numele de Bertrada, în secolul al VIII-lea. Normanii au introdus numele în Anglia, unde a fost popular în Evul Mediu înainte de a dispărea, doar pentru a fi reînviat în secolul al XIX-lea. Semnificație culturală: Zeița Perchta În folclorul germanic sudic, numele apare ca Perchta sau Berchta, asociată cu o zeiță a animalelor și țesutului. Figură a păgânismului alpin din regiunile germane superioare și austriece, Perchta este adesea identificată ca o contrapartidă a lui Holda. Se crede că numele ei înseamnă „cea strălucitoare” sau „cea acoperită/ascunsă” (din germana veche pergan, „a ascunde”). Este legată de sărbătoarea Epifaniei (Berchtentag). Forme masculine O formă masculină a numelui este Bertilo, derivată din aceeași rădăcină germanică. Semnificație: „strălucitor” (din elementul germanic berht) Origine: Germana veche/germanic Tip: Nume propriu feminin Regiuni de utilizare: Zonele istorice franc, german, alpin