Bahaa este o transcriere alternativă a cuvântului arab بهاء, derivat din numele Baha (scris și Baha'), care înseamnă „splendoare, glorie” în arabă. Numele are semnificație religioasă în islam, deoarece se referă la gloria lui Dumnezeu și este folosit și de adepții Baháʼí, așa cum reflectă intrarea din Wikționar care menționează adjectivul în esperanto Bahaa cu sensul de „Baháʼí”. Context lingvistic Bahaa este un nume de băiat arab comun, în special în lumea arabă. Rădăcina sa, B-H-A, transmite concepte de frumusețe, strălucire și excelență. Numele apare adesea în expresii precum Bahaa al-Din („splendoarea credinței”) și este folosit în cultura islamică pentru a onora atributele divine. Context cultural și religios O figură istorică notabilă cu această structură de nume este Baháʼu'lláh („Gloria lui Dumnezeu”), fondatorul Credinței Baháʼí, al cărui titlu include aceeași rădăcină arabă. Cu toate acestea, numele Bahaa în sine este anterior Credinței Baháʼí și este un nume teoforic arab tradițional. Variante ale numelui includ Baha, Bahieh (feminin) și Behjat, printre altele. Înțeles: Splendoare, glorie Origine: Arabă Tip: Nume prenume Regiuni de utilizare: Țările vorbitoare de arabă, de asemenea printre comunitățile Baháʼí la nivel mondial