EtimologieAleksandar este o variantă slave de sud a numelui Alexandru, întâlnită în bosniacă, bulgară, croată, macedoneană și sârbă. Numele derivă din grecescul Aléxandros, care înseamnă „apărător al oamenilor”, compus din alexo („a apăra”) și aner („om”). În mitologia greacă, a fost un epitet al eroului Paris și apare în Noul Testament.Semnificație istoricăCel mai celebru purtător este Alexandru cel Mare, regele Macedoniei din secolul al IV-lea î.Hr., care a creat un imperiu vast. Moștenirea sa a popularizat numele în toată Europa. În regiunile slave de sud, Aleksandar a fost purtat de regi, inclusiv de figuri ale dinastiei medievale sârbe Nemanjić, iar mai târziu de conducători precum Alexandru I al Iugoslaviei.Utilizare culturalăÎn Balcani, diminutivele sunt comune: Sašo (macedoneană), Aca și Aco (sârbă), Ace (macedoneană), Sasho (macedoneană) și Saško (macedoneană). Nume înrudite includ Aleksandër (albaneză) și Eskender (amharică). Purtând forma masculină greacă Alexandros, numele a rămas un clasic în diverse culturi.Înțeles: „apărător al oamenilor” (din grecescul alexo + aner)Origine: greacă, prin Alexandru cel MareTip: prenumeRegiuni de utilizare: Bosnia, Bulgaria, Croația, Macedonia, SerbiaDiminutive: Sašo, Aca, Aco, Ace, Sasho, Saško