Æthelred este un nume personal din engleza veche derivat din elementele æþele 'nobil' și ræd 'sfat, consiliu', având semnificația 'sfat nobil' sau 'bine sfătuit'. Este o variantă a lui Æðelræd, ortografia mai comună în documentele istorice. După cucerirea normandă, numele a ieșit din uz în Anglia, dar a supraviețuit într-o formă latinizată și a reintrat ulterior ca Ethelred în perioada englezei moderne. Etimologie Numele este un compus din æðele 'nobil' și ræd 'sfat, consiliu'. Era comun în rândul regalității anglo-saxone, în special în regatele Mercia și Wessex. Tulpina æþel- era un element frecvent în nume din engleza veche care denota statut aristocratic. Purtători notabili Cel mai faimos purtător este Æthelred cel Neș Ghidat (c. 968–1016), rege al Angliei din 978 până în 1016. Porecla sa 'Neștiutor' este o traducere greșită a expresiei din engleza veche unræd 'sfătuit greșit', un joc de cuvinte pe numele său însemnând 'sfat prost', nu 'nepregătit'. Domnia sa este cunoscută pentru invaziile daneze și plata danegeld-ului. Printre purtătorii anteriori notabili se numără: Æthelred de Mercia (fl. 645–709), rege al Mercei care s-a retras pentru a deveni călugăr Æthelred Mucel (fl. 840–895), tatăl reginei Ealhswith, soția lui Alfred cel Mare Æthelred, Domnul Merceienilor (fl. 881–911), conducător al Mercei sub Alfred cel Mare Æthelred (arhiepiscop) (fl. 870–888), Arhiepiscop de Canterbury Æthelred al Scoției (fl. 1093), fiul lui Malcolm III sfântul Aelred de Rievaulx (1110–1167), abate cistercian englez Semnificație culturală Numele apare în cronicile anglo-saxone și rămâne un simbol al regalității engleze anterioare cuceririi. Variante precum Æðelræd și Æþelræd reflectă diferite convenții scribale. În ficțiunea modernă, Æthelred apare ocazional ca personaj în romane istorice. Înseamnă: 'sfat nobil' Origine: engleză veche Tip: prenume Regiuni de utilizare: Anglia anglo-saxonă, post-cucerire