Scholastica

Scholastica este un prenume feminin derivat din latina târzie scholasticus, cu sensul de „retor, orator”, provenind din grecescul scholastikos („devotat studiului, învățat”). Numele este cel mai cunoscut datorită Sfintei Scholastica (c. 480–543), o fecioară consacrată italiană, considerată în mod tradițional sora geamănă a Sfântului Benedict de Nursia și întemeietoarea călugărițelor benedictine.

Etimologie

Adjectivul latin scholasticus era folosit pentru a desemna o persoană învățată sau pricepută în retorică, iar acesta a trecut în latina târzie ca nume propriu. Rădăcina greacă skholē se referă la timpul liber dedicat învățăturii, care mai târziu a evoluat să însemne „școală”. Ca nume dat, Scholastica a fost rar în lumea antică, dar a devenit mai frecvent în cercurile creștine datorită venerării sfintei.

Sfânta Scholastica

Conform Dialogurilor Papei Grigore I (secolul al VI-lea), Scholastica s-a născut în Nursia (astăzi Norcia), în Umbria, Italia, din părinți înstăriți, Anicius Eupropius și Claudia Abondantia Reguardis. Dedicată lui Dumnezeu încă din tinerețe, a devenit călugăriță. Grigore descrie o legătură spirituală strânsă între Scholastica și fratele ei, cu relatări despre o vizită sfântă în care ea s-a rugat să întârzie o furtună pentru a rămâne mai mult timp cu Benedict. După moartea sa pe 10 februarie 543, se spune că i s-a arătat într-o viziune lui Benedict, care a văzut sufletul ei urcând la cer. Sărbătoarea ei, 10 februarie, este respectată în Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă și Comunitatea Anglicană.

Forme variante și utilizare

În franceză, numele apare ca Scholastique, iar în spaniolă ca Escolástica. Forma latină de vocativ a fost folosită și istoric în mănăstiri. Scholastica nu a fost niciodată un nume comun în engleză, dar persistă în contexte religioase și apare ocazional în familii care o cinsteau pe sfântă.

• Înțeles: „retor, orator”
• Origine: Latină târzie
• Tip: Prenume feminin
• Utilizare: Latină medievală, tradiția creștină