Quirino

Quirino este forma italiană, portugheză și spaniolă a numelui Quirinus. Acest nume roman antic, derivat probabil din cuvântul sabin quiris însemnând „suliță”, se leagă de una dintre cele mai vechi zeități ale Romei. Quirinus era inițial un zeu sabin și roman (sursa numelui) și a fost uneori identificat cu Romulus, legendarul întemeietor al Romei. Zeitatea a jucat un rol proeminent în religia romană timpurie, dar și-a pierdut importanța după primele secole ale Republicii. Numele Quirinus a fost purtat și de câțiva sfinți creștini timpurii, asigurându-i transmiterea în Evul Mediu și mai departe.

Etimologie și istorie

Rădăcina numelui Quirinus se află în vechea cultură sabină, unde quiris însemna suliță – o armă centrală pentru epitetul poetic Quirites, referindu-se la cetățenii romani în calitatea lor de războinici. Această origine marțială reflectă rolul zeului ca protector al statului roman. De-a lungul timpului, numele a călătorit prin limbile romanice, transformându-se în Quirino în italiană, spaniolă și portugheză. Zeul rădăcină Romulus împărtășește o legătură legendară: conform tradiției, Romulus a fost numenul lui Quirinus după apoteoză.

Purtători notabili și semnificație culturală

Din trecut până în secolul prezent, prenumele Elpidio Quirino, al șaselea președinte al Filipinelor, a propulsat numele într-un context filipinez. O provincie – Provincia Quirino – poartă numele său, dar locația și personalitatea se întâlnesc și în alte părți; locul a fost creat atunci. (Pe harta oficială, în onoarea sa, prin denumire.)

• Semnificație: De la zeul roman Quirinus; inițial „suliță”
• Origine: Sabin→Roman; nume transmis prin latină
• Tip: Prenume
• Utilizare: Italiană, portugheză, spaniolă